Sunt un pic desprins de mass-media romaneasca, avantajul fiind ca atunci cand o stire mai veche ajunge la mine, se cheama ca e mare si-ntr-adevar merita atentie. De pilda, azi am aflat din Telegraph ca Emil Boc a cazut la modul fizic si poate in curand politic.

De ce in curand politic? Pentru ca, daca e sa dam crezare articolului din Telegraph, evenimentul de acum 6 ani a fost dezgropat de opozitie, ca o bomba cu efect intarziat. Parlamentarii isi maseaza fundul si se prefac ca pica, precum caprele cardiace de la 6, de cate ori Emil intra-n Parlament. Elena Basescu insa, intr-una din putinele sale cuvantari coerente, isi exprima apoi adeziunea, admiratia si decizia de a calca pe urmele lui Boc. Discursul este super, si m-am gandit sa-l reproduc integral, pentru posteritate:

Cred ca cei de la iRealitatea nu prea tin cu Base. Totusi.

In urmatoarele clipuri poate fi vazut si Dl Nene, seful comisiei finantelor din parlamentul sud-african, care distruge un scaun cu greutatea sa. Omul a supravietuit, si, zice Telegraph,

Many commenters appear particularly impressed by the young host Hayde Fitzpatrick’s restraint in keeping a straight face after Mr Nene fell. “It was definitely the interviewer keeping her cool and pretending nothing happened that split me up,” wrote one. “Bloody well done dear.” Interviewed subsequently, Ms Fitzpatrick said she was too worried about her guest to laugh. “I was concerned that Mr Nene could have injured himself ,” she said.

Andrei Gheorghe, spre deosebire de tanti de mai sus, a avut macar instincte de om cu bun simt. A alergat spre putul unde aterizase Boc, tipand Doamne Dumnezeule! Treceti pe publicitate, va rog!. Imi plac oamenii care reusesc sa zica Va Rog! si-n momentele de dificultate. Poate d-aia si-a si cultivat imaginea de Take Duru’, fiindca in adancul sau e-un baiat tare de treaba, sensibil, care nu poate cu caciulita. Zau ca-l inteleg.

Dupa cum se vede in clipurile de mai sus, Emil nu e singurul politician care cade de pica. Dar parca barbati picand nu-s asa amuzanti, poate si pentru ca nimeni nu se asteapta de la ei sa fie gratiosi. Iata de ce supermodelele, Carmen Electra, Beyonce si o tanti grasa au caderi mult mai pline de impact. Si n-ar trebui sa ne fie mila ca civilizatia noastra condamna cele mai frumoase femei la mers pe suprafete alunecoase, nemancate, nedormite, si eventual cu prafuri albe in sistem: uite ce fac altii! Spre amuzamentul barbatilor, cum ar fi cei doi gemeni care rad unul de altul, precum ciob de oala sparta. Fiind mai din topor, barbatii spun ce gandesc de la varste fragede, precum pustiul care si-a injumatatit sansele de supravietuire, spunand maica-sii ca n-o iubeste tot timpul, in special cand nu-i da bomboane.

Am mai cercetat cu lupa TV-ul romanesc si prostiile de-acolo in articolul Ras cu plans, balega de manz.

Negrul cu scaunul imi aminteste de doua bancuri, unul din copilarie, al doilea spus de Whoopi Goldberg:

Bula vine-acasa deosebit de murdar, si maica-sa-l cearta:
-Cum poti sa te murdaresti in halul asta?!?
-Pai m-am batut cu Strul cu scaune!
-Si el de ce nu-i la fel de murdar?! Sa nu-mi spui ca el a castigat, ca te bat si eu!!!
-Nu, dar scaunele lui erau moi!

Daca primul ti-a facut sila, nu-l citi pe urmatorul!

Oare cand un negru are diarie si sta pe tron, se poate spune ca se topeste?

In orice caz, e bine s-avem politicieni care-si dau in stamba, altfel n-ar urmari nimeni poltica – ceea ce se-ntampla in Germania cu Merkel. Nici prea multa controversie si prost gust nu-s bune, ca te poti usor trezi c-o chemare in instanta. Whoopi Goldberg a-nfruntat mult scandal pentru gluma de mai sus, si tot nu se lasa

Sursa: Boc! in Telegraph, Nene, grasa, boring Merkel, Jews sue YouTube, iutub

Intr-un articol scurt, Adrian Ciubotaru descrie situatia coliviei (colivia filozofica). Eu imi amintesc de o analogie des-intalnita in SF. Si de bunicul meu.

Sigur ca temnita virtuala de care vorbeam in leapsa poate fi usor confundata cu o colivie. Dar nu despre cosmarul kafkaesque vreau sa vorbesc. Cele cateva propozitii ale lui Adrian imi amintesc de o alta analogie des intalnita, in SF de data asta. Se foloseste in bucataria thailandeza, dar si pentru a ilustra hiperspatiul si / sau spatiul multidimensional, si chiar si pentru a semnala cuiva ca situatia pe care incerci sa i-o explici este un paradigm shift.

Sa presupunem ca iei o vietate adaptata vietii intr-un spatiu bidimensional, ale carei simturi pot cuprinde, implicit, numai acel spatiu, si-o ridici de-a lungul celei de-a treia axe, survoland spatiul sau bidimensional. Este probabil ca fiinta respectiva nu va putea intelege complet ce se intampla, va fi mai degraba un zbor faustian. Este posibil ca entitatea in cauza sa perceapa acest zbor (eventual deasupra unui cuib de pasari egoiste) ca un foc de artificii, ca o supraincarcare senzoriala pe care este incapabila sa o decodifice in totalitate.

Inainte sa ma pierd in sublimari intelectuale, poate-ar fi bine sa ilustrez cele de mai sus cu o animatie iutub. Este vorba despre o pasare Kiwi, care nu are aripi (asa-i specia), dar isi petrece viata pregatindu-se pentru acele cateva secunde care vor fi perfecte, sublime, aproape ca zborul. O entitate care reuseste sa vada padurea, si nu copacii, desi are o tehnica minunata, desavarsita cu acestia.

Animatia de mai sus este celebra, avand un numar urias de vizionari. Iata de ce m-am gandit ca poate n-ar strica sa mai adaug si alte asemenea animatii si scurt-metraje, inclusiv Omuletu’ lu’ (Ion Popescu) Gopo – in lista. Apropo, Omuletu' lu' Gopo este o varianta a crearii lumii net superioara atat versiunii creationiste cat si celei darwiniste si eu propun sa se-nlocuiasca orele de biologie cu seria Gopo. Fiindca-i romaneasca, va fi aprobata modificarea pana si de VC Tudor!

Cantecul Mad World e un pic cam trist. Dar mi se pare un pic ciudat si trist ca cele mai frumoase vise pe care le-am avut vreodata sunt visele in care mor se potriveste perfect cu animatia Kiwi. Iata versurile (nu-l asculta si nu te uita la videoclip daca chestiile triste te doboara):

Revenind (cu obstinatie) la ideea de la care-am plecat – cea cu colivia si vietatea bidimensionala – sunt deseori surprins sa constat ca nu toti oamenii gandesc conform imaginii mentale pe care mi-am format-o eu despre ei sau asteptarilor mele. De pilda, m-as fi asteptat ca imigrantii romani in Canada sa fie un pic mai sensibili la intruziunile statului ontarian si nu numai in viata privata, dar nu-i asa (lapte crud). Pe de alta parte, Dragos Bucurenci, care este un om de stanga, nu considera cuvantul libertarian o injuratura (csr-ul verde si criza). Inca un motiv – daca mai era nevoie de inca unul – sa-l citesc regulat.

Despre bunic in articolul urmator.

Surse: colivia filozofica, lapte crud, csr-ul verde si criza, M.A.D.

M-am invrednicit – in sfarsit – sa coafez un filmulet facut prin 2004, si l-am postat. Este cu masaj, soare, rusa, germana, ING Direct, criza financiara si derivative. Prilej de-a arunca o privire in urma…

De ceva vreme imi fac peri albi. Am facut un filmulet intr-o vreme cand eram foarte trist, posac si posomorat. Nu i-as zice chiar film, e mai degraba produsul a 2-3 ore de joaca impreuna cu o prietena, camera mea Sony din ‘94, un computer care mergea cand avea chef si un modul USB Pinnacle de intrare audio / S-video. Intre timp, am vandut toate aceste piese de muzeu pe eBay. Camera video, una din primele achizitii majore in Canada, ne-a costat $2000, ceea ce pe vremea aia insemnase mult, cu atat mai mult cu cat nu prea aveam bani p-atunci. M-am bucurat cand am reusit s-o vand pe eBay, acum 1-2 ani, cu mai putin de $100, inclusiv lentilele profesionale, cateva baterii si cateva casete. Am adaugat clipurile folosite la listarea pe eBay la lista de mai jos. Am adaugat si un film de Craciun facut tot cam atunci pe care poate l-ai mai vazut, daca te-ai mai uitat prin clipurile mele. Si-am pus si clipurili oficiale cu Frederik, sa stii despre cine-i vorba. Si poate mai adaug si-altceva, mai incolo.

In 2004 cei care vorbeau de o recesie sau o prabusire a bursei erau priviti cu mila, precum nebunul cu ochii-nchisi de pe Kogaion, din cantecu’ lu Phoenix, cu vorbele ca niste lovituri de tun. Si totusi, n-ar trebui sa mire pe nimeni – lantul derivativelor e lantul slabiciunilor economiei occidentale. Eu a trebuit sa duc lupte acerbe cu investment advisorul meu sa-mi vanda gold certificates – el ii tot dadea cu hedge funds, chit ca la gold certs facea un comision urias si daca i-as fi pus in hedge funds, nu i-as mai fi vazut nici eu si probabil nici el.

Am trimis filmuletul (pe caseta video – iti dai seama cat e de veche povestea?!?) cu o oarecare intarziere. Am folosit o caseta video scurta, din cele cateva pe care le primisem cu advertoriale de la scootere Bombardier, produse de ucis chelia si aspiratoare jmekere. Am remarcat apoi ca logul de Caller ID a inregistrat vreo 5-6 telefoane de la ING Direct, dar nici un mesaj in voice mail. Nu i-am sunat inapoi, fiindca m-am gandit ca daca vor sa-mi spuna ceva, sa lase mesaj, doar nu sunt bunicii mei, ingroziti de voci inregistrate.

Acest filmulet este de fapt un milestone (piatra de hotar?) in veata mea. Dupa ce trecusem prin niste evenimente nefaste, incepeam sa ies la soare, dar in loc sa ies la soare, am nimerit in alt cosmar. Dar divaghez.

Ti-a placut? Te-a distrat?

Dupa ce-am petrecut toata saptamana, azi m-am hodinit, c-asa zice-n Biblie. Si hodinindu-ma, m-am gandit: ce-ar fi sa ma gioc nitel cu Wordle, sa videm ce iese?

Wordle e-o aplicatie Java, care analizeaza o bucata de text sau un flux (feed), si face un cloud (norisor) din ele. Am scris eu mai demult despre label cloud, blogumus, si makecloud, dar asta-i cu totul altceva. Poti schimba fontul, culoarea, mai precis schema de culori, are si-un boton de schema aleatorie (randomize, Sesame) si unu’ de tiparire.

Astazi am luat numai imagini, dar data aviatoare voi lua PDF-uri si le voi pune intr-un singur docoment. PDF-urile sunt mai faine fiindca acolo cuvintele sunt cuvinte, deci e ca vector graphics, si le poti mari cat de tare vrei fara pixelizare sau artifacts. Le poti face chiar posters si / sau le poti pune pe un tricou, o sapca, sau ce-ti mai vine tie pe crestet.

Evident, daca folosesti fluxul, cum am facut eu, acesta va fi orientat catre ultimele tale articole. In consecinta, norisorul va fi mai mult un snapshot al ultimelor tale elucubratii, mai degraba decat o poza generala a blogului tau. In cazul meu, eu m-am jucat atat cu feed-ul de articole (http://feeds.AlsoSprachZamolxis.com/Zamolxis), cat si cu cel de comentarii (http://feeds.AlsoSprachZamolxis.com/AlsoSprachZamolxis.com), dupa cum am scris in captions.

Sigur, si makecloud scoate ceva asemanator, dar este mult mai sarac vizual. Iata de ce ma voi mai intoarce la Wordle.

Sursa: wordle.net

Am avut un New Year’s Eve (NYE) interesant. Am fost in mai multe locuri, am cunoscut mai multi oameni in mai multe feluri, si-am incheiat cu micul dejun intr-o spelunca cu specific cajun, unde-am baut un iced tea de mi-a scos fluturasii din stomac si mi i-a lipit pi cap. Si-mi listez si rezolutiile, da-s cifrate.

No, sa-ncepem!

Aho, aho, prieten bun… Care-mi stai pe sait acum… Opreste-te din cetit… Si-asculta ce-am povestit... Ca n-am scris sa te stresez … Ci-am creat ca sa-ti urez … La Multi Ani si fericire … Casa plina de iubire.... Punga plina de multi bani .... Sa traieshti si la Multi Multi Ani!!!!!!!!!!!!!!!

Si, desigur, sa-ti crape dusmanii de uoftica

Loftul cu whiskey & NYE

Am inceput cu petrecerea de NYE a lu’ Steve si Ana. Cativa din prietenii mei romani au mers la alta petrecere, but that’s ok. Invitatiile fusesera facute cu un an in urma, eu am acceptat-o si totul a fost superb, dupa asteptari. Loftul lui Steve este intr-o zona industriala care acum a fost recucerita de catre artisti si alti oameni boemi. Nu este Christiania, este chiar departe, pret de un zbor transatlantic, dar are un spirit (eva)nascent. Ne-am strans vreo 50 de suflete, unele duble si chiar triple, am inceput sa vorbim, sa ne misculam si sa fumam trabuce. La sfarsit, i-am cantat Happy Birthday Elenei, care era nascuta chiar pe 1-1. As descrie toate astea intr-un filmulet, dar nu vreau sa-l public pana n-am clarificat treaba cu toti cei care-apar in el.

Spiritul spiridusilor

Imediat dupa anul nou am navigat aventuros catre petrecerea lui Simon, care-a fost si mai super. Ca si dincolo, oameni patrunsi de o spiritualitate alternativa, de toate varstele si nivelurile de self-awareness si self-confidence. Am citit niste carti mici, aproape de copii, cu Andrew care tot facea pipi, ne-am trezit adormiti si ne-am sculat in bubuituri tainice, cand se crapa de ziua.

Povestea ceaiului inghetat

Cumva, dimineata, la un moment dat, am ajuns intr-o spelunca cu specific Quebecois. Am luat micul dejun, si L a facut ce-a facut, mi-a extras fluturasii din stomac si mi i-a lipit pe crestet, ca niste muguri de creasta de punkist.

Eu am comandat un iced tea cu micul dejun, pe care l-am impartit, si ei mi-au adus o posirca. Nu numai ca nu era indulcit (ceea ce, cum se vede din surse, este o blasfemie in Canada), dar avea un gust ciudat, dospit. L, care merge destul de des acolo mi-a sugerat sa cer sa mi-l indulceasca, eu i-am chemat si in febra momentului i-am injurat, L s-a facut mica si s-a rusinat, si mi-a dezlipit un fluturas din cap si l-a pus pe nota de plata, pe care pan-la urma a achitat-o o terta persoana, foarte draguta de altfel, care-a insistat in aceasta directie. Si-am incalicat p-o sa si m-am dus sa ma culc.

Rezolutii

Cum am zas, iti trebuie parola ca sa vezi ce planui in plan personal privat. Daca ai motive, cere-mi-o, dar in general, rezolutiile mele sunt 4 my eyes only.

Stiu parola, arata-mi!

Cineva mai jos imi zice ca de ce nu dau rezolutii si la liber, asa ca iata ce vreau sa fac cu website-ul:

• Personalizat mai zdravan, eventual cu un image header
• Adaugat optiune de email subscription la comment articles fara cont Google + articol
• Trecut toate blogurile care-mi plac in blogroll
• Comunicare mai stransa cu bloggerii cu care am ce discuta.
• Terminat articolele seriale + toate articolele din Draft in Ianuarie (eventual schedule publishing)
• Ajustat size youtube clips din urma, mutat jos / rescris tags
• Crescut interlinking
• Rezolvat chestia cu Top commentators
• Latest comments – improve / extend
• Rescris calendar widget (Dosarele secu) pentru lungime fixa
• Adaugat bottom columns / tabs + related articles (eventual)
• Bottom search bar (?)
• Domeniul cu pricina
• Rezolvat description field, eventual cu scriptaculous sau cealalta
• Scris meta tags la paginile cheie

Sources

canliv, grndwb, txc, wiki

M-am gandit cum sa traduc “self-promoting”, am obosit, si-am esuat in “trufas”, inecandu-ma ca rrom-ul, cu gheata la mal. Am primit care va sa zica aceasta leapsa de la curalelobi, si m-am gandit “de ce nu”, dat fiind ca deja am inceput cu aproape 30 de intrebari si raspunsuri in “Despre” (al doilea link in menu-ul de sus).

Nu cred ca voi ajunge la 99, chiar incluzandu-le pe cele din Despre, dar voi scrie pret de 10 minute, pe ceas, sa vedem ce iese. Modific asadar leapsa:

Scrie in 9 minute si 99 secunde (sau 10 minute si 33 de secunde) 99 de propozitii despre tine. Opreste-te cand iti seaca inspiratia sau te-ai plictisit si da vina pe clepsidra.

Iata aici ratacirile mele:

1. Ma rad in cap de vreo 2-3 ani. Oare de ce nu se spune ma rad pe cap?!?
2. Am un cap dovlecesc si o memorie elefantina.
3. Am impresia ca-mi creste capul mai repede ca experienta.
4. Daca ma rad electric, imi ia prea mult timp.
5. Daca ma rad cu lama, imi creste prea repede.
6. Daca nu ma rad, ma mananca si ma enerveaza.
7. Vorbesc, desigur, despre capul de sus.
8. Traiesc de 6 ani intr-o temnita virtuala.
9. Mi-e dor uneori de discutiile pe care le-aveam cu hair stylist-ul meu, inclusiv incercarile lui de-a ma cupla c-o stripperita romanca pe care-o cunoscuse inainte de-a se-nsura.
10. Pierd prea mult timp cu blogul, dar m-am convins ca de fapt il castig. Timpul.
11. Prietenii si rudele se plang ca ii neglijez.
12. Ma pacalesc ca de fapt ei ma neglijeaza si-si proiecteaza vinovatia pe fruntea mea. Uriasa si rasa.
13. Nu-nteleg pasiunea unora pentru religie, ateism, si intrebarile / (ne)raspunsurile aferente.
14. Iubesc natura.
15. Ma plictisesc repede, si-atunci imi gasesc preocupari.
16. Cand eram mic, speram sa iubesc o Femeie de care sa nu ma plictisesc niciodata; intre timp, am redus niciodata la 3 luni.
17. Mi-e teama ca-i plictisesc pe altii asa cum unii (nu neaparat aceeasi) ma plictisesc pe mine, si-atunci devin socant sau imprevizibil.
18. Unii, inclusiv evrei, ma considera evreu.
19. Dupa o dezbatere in care m-am descurcat bine, cel mai tare debater din club a venit si m-a felicitat in ce a sunat a Hebrew.
20. Am incercat sa-i explic ca nu-nteleg limba lui, dar a continuat pret de cateva replici.
21. Cand abia ajunsesem in Canada, iranienii m-au co-optat, refuzand sa creada ca-s roman.
22. Japoneza care-mi dadea tarcoale refuza sa creada ca nu-s francez.
23. Francezi nu erau in scoala mea; daca erau, refuzau sa creada ca nu-s transparent.
24. Nu-i consider pe Quebec-osi francezi.
25. Ma credeam zeu geto-dac si nu bagam pe nimeni in seama.
26. De fapt eram o maimuta pansexuala.
27. Compostez
28. Am facut Shotokan cand eram mic.
29. Din toata prepubera mea gloria martiala mi-a ramas numai kimono-ul, centura si emblemele.
30. Eram un bun sahist cand eram mic, dar m-am lasat cand un Mare Maestru cu un elo cat obligatiunile CEC mi-a spus ca nu voi putea sa-l inving cata vreme nu tocesc deschiderile.
31. Descurajat de Maestru, m-am concentrat asupra Margaretelor. Ca boul Zambila.
32. Mi-am dorit mult sa fiu un bun dansator si tennis player.
33. N-am reusit sa termin nici un curs de dans, fiindca m-am despartit de nevasta inainte sa se termine. De fiecare data.
34. Nu-mi plac drogurile, dar uneori ma prefac. Nici macar drajeurile.
35. Nu-mi place sa fiu dator nimanui.
36. Iubesc libertatea si adevarul, cu atat mai mult cu cat nu prea le am pri-mprejur.
37. Am fost un copil oarecum neobisnuit.
38. Cand deviam de la regularitate, o luam pe partea lichida.
39. Imi place pe blogoree, photoree si-n Venezia cand nu-i maree.
40. Me-e-e-e-eeeee!
41. Cand ma cert cu nevasta-mea, imi place sa iau papucul in mana, sa-l ridic deasupra capului si sa tip: “fome-e!”
42. Pana nu demult, credeam ca cei care au reviste si ziare in buda fie recicleaza puternic, fie fac un statement de protest impotriva decadentei presei de cate ori stau pe tron.
43. Imi place sa cred ca daca-mi identific o frica, o privesc in ochi si-o distrug;...
44. ..fricile mele sunt UFOs (unidentified fear objects)
45. Cand n-am putut sa fiu suficient de bun la tenis, am schimbat initiala.
46. Ma dor dintii cand mananc dulciuri, dar nu toti si nu la toate.
47. As vrea sa-mi pierd simtul critic/cinic, macar temporar, ca sa pot scrie iar poezie. Cat mai atemporala.
48. Am mai multe plombe decat e cazul.
49. Nu-mi reusesc impacarile, si-atunci incerc prea tare sa evit certurile.
50. Imi plac sporturile extreme.
51. Daca nu mi-ar fi frica, m-as indragosti mai des.

Ma opresc aici, fiindca deja am sarit cu mult peste 10 minute. O trimit mai departe Dianei, fratelui maghiar, Oanei, Dorei, Stefaniei, lui Cristi, Cris, Madcat, Geo, George, Zarului Mare, lu’ ciribantrop, FB Ronnie si lui Vic.

Sursa: curarelobi

Incepusem, intr-un articol inspirat de fratele maghiar (ab ovo), sa discut influenta lui Iliescu asupra mea, a plecarii mele si a societatii romanesti. Un astfel de articol este echivalentul cutiei Pandorei, pe care continui aici s-o deschid.

Clipurile din articolul precedent despre Iliescu unde apare alaturi de Ceausescu si in alte ipostaza similar-indezirabile, par sa-l compromita definitiv si iremediabil. Asocierea cu si credinta sa nestramutata in puterea sovietica, limbajul cu sonoritati marxiste ar trebui sa provoace celor care-l asculta sau citesc greata. Si totusi, ideile lui Mihnea Georgescu (mg iliescu), intr-o varianta mai putin gretoasa, se regasesc intr-o parte foarte mare din electoratul roman.

Si Totusi..

..oare ar fi putut fi guvernata Romania altfel? Oare altul in locul sau ar fi facut o treaba mai buna? Poate ca o astfe de intrebare ar fi avut mai mult sens daca Emil Constantinescu nu ar fi dezamagit atat de adanc si atat de multa lume, dar dupa trecerea lui pe la Cotroceni, intrebarea nu isi are sensul. Si-apoi, hai sa presupunem ca ar fi fost posibil ca un lider mai coios si mai inteligent decat Basescu sa duca Romania inainte. Si nu numai ca acest lider exista, dar el ar fi luat puterea si ar fi miscat totul. Oare ar fi fost Europa gata sa ne primeasca? Raspunsul este clar, NU! Acordul de la Maastricht a fost respins de electoratul european in principal din cauza extinderii europene si a alienarii implicite a cetatenilor sai, care simt ca structurile politice europene nu ii reprezinta si puterea lor a fost diluata de saracimea din Est. Daca in loc sa fi batut pasul pe loc, Romania ar fi sprintat spre Occident, ar fi fost arestata si intemnitata la granita, la controlul pasapoartelor.

“deschiderea la dialog”

Spre deosebire de alti lideri potentiali, Iliescu a avut dintotdeauna aceasta dorinta de a dialoga si o credinta nestramutata ca poate convinge pe oricine de punctul sau de vedere cata vreme se poate discuta. Iata de ce continua si va continua sa apara la comemorarile din Decembrie, stiind foarte bine ca se expune unor pericole pe care SPP-ul cu greu le poate intampina. Tin minte cand i-a acordat mai multe sanse lui Dumitru Mazilu, un alt mosulica ce avea tendinta sa se suie pe tancuri, sa agite steagul si sa urle, teatral, “Moarte comunistilor!”. Mi-l amintesc si cand a venit in Canada si s-a dus taman in Montreal, parca dorind sa provoace intentionat (iliescu-n montreal). Intre imigrantii romani din Canada, cei din Montreal sunt cei mai nevrotici, fulminanti si predispusi la proteste si vociferari. Era clar ca vor iesi scantei cand a fost la inaugurarea bustului lui Eminescu intr-un parc, dar el s-a dus oricum credincios zeitei dialogului. Si-ntr-un fel, eu admir aceasta trasatura la el. Credinta sa nestramutata in democratia utopica de tip comunist il leaga intr-o masura mai mare de Gorbaciov, tot astfel cum pragmatismul si populismul lui Basescu il apropie pe acesta din urma de Yeltsin. Constantinescu ramane in aer, Putin fiindu-i complet antitetic. Imi este greu sa vad cum Romania ar fi putut fi guvernata mai bine, in conditiile in care o parte serioasa a electoratului refuza sa gandeasca si, mai nou, sa voteze. Imi pot imagina insa cum ar fi putut fi mult mai rau si teama mi-e ca s-ar putea sa ne trezim cu un Putin dupa Basescu.

scorilo

Bunicul meu, inainte de a fi matrasit pentru ca l-a criticat pe Ceausescu prin ‘74, a fost nomenklaturist cu rang de ministru. Cand eram mic si-l intrebam de politica, nu-mi raspundea niciodata, ma ignora sau, daca eram prea insistent, ma lua la kafteala. Avea o singura vorba cu care rezuma atitudinea sa fata de comunism, citita intr-o gazeta evreiasca, pe care mi-o spunea din cand in cand, ca un Oracol (eu fiind un guster precoce): au murit destui oameni pentru o idee; e timpul sa moara si idei pentru oameni. Cand aproape toata familia fusese cucerita de zambetul lui Iliescu, el, fostul comunist ilegalist, a fost singurul care incerca sa deschida ochii tuturor: “Iliescu nu este o schimbare, tampitilor! Ganditi inainte de a vota!”.

amenda mosului

Iata deci de unde-mi vine ambivalenta pentru gestul tatalui indoliat. Este ingrozitor sa-ti pierzi copiii, dar cu ce te-ajuta s-arunci cu oua in Iliescu? Nu vreau sa-l scuz, nu vreau sa-i iau apararea, dar imi este foarte dificil sa-i atribui lui Iliescu intentii malefice. Cand a chemat minerii si le-a multumit, am impresia ca a vazut in asta singurul mod de a prezerva urma de stat functional in conditiile in care intreg Bucurestiul ii era ostil (mult mai ostil decat ii este acum) si cadea in anarhie, precum, mai recent, Parisul sau Grecia. Sunt de asemenea convins ca nu i-a facut placere sa aiba de a face cu minerii, dar in mintea sa n-a avut de ales. Si totusi, dincolo de aceasta ambivalenta, amendarea mosului cu ouale mi s-a parut rusinoasa. Dupa cum am mai spus (demaio2), amenda este o ingradire a dreptului de a protesta, si ar fi trebuit apelata in sistemul de justitie. Dar dat fiind ca justitia este o mare gluma, interventia d-lui Roncea mi se pare salutara si solutia ideala la aceasta problema (premiat, vroncea).

Te las cu un alt cantec de iarna care suna de mii de ori mai bine pe muzica (asculta-l, daca poti, inainte de a-l citi):

Aproape linişte

Linişte, linişte,
Aproape-n toată ţara
Linişte, linişte,
Aproape-n toată ţara
E linişte, linişte...

Aş vrea să am un zîmbet liniştitor,
Să apar zîmbind la televizor,
Necazurile voastre să dispară aşa...
Dacă s-ar putea
Atît de uşor,
Sînt sigur că m-aţi vota,
Însă eu n-aş candida,
Fiindcă n-am un zîmbet liniştitor,
N-am nici un fel de strategie pentru viitor
Şi nici măcar nu sînt sigur că-i bine ce fac ...
Dar decît să tac,
Prefer să vorbesc:
Dacă credeţi că greşesc,
Puneţi-mă la punct, hei !

De fapt, atîtea lucruri nu ştiu,
Şi mă gîndesc dacă să pun sau nu un pariu:
E bine, oare,
Să zîmbeşti orice-ar fi ?...

Mi-ar place sa stau de vorba cu el, fara oua dar si fara minciuni. Cred chiar ca i-as vorbi cu “d-le Presedinte”, fiindca volens-nolens, asta a fost si nu schimbi istoria injurand omul. Din pacate, nu se va-ntampla.

Surse: premiat, vroncea, andries azi, iliescu-n montreal, mg iliescu, iliescu diversiune, demaio2, ab ovo

Foarte de curand, Ion Iliescu a aparut iar pe prima pagina (a catorva sit-uri, desigur,) in urma unor scandaluri consecutive, la granita intre protest politic si asalt la persoana. Intr-o zi, cineva a aruncat cu monezi in el, in urmatoarea, altul a aruncat cu oua clocite. Un prilej nimerit pentru a ne clarifica sentimentele fata de dumnealui.

Unde si de ce ar fi o dilema? In primul rand, dincolo de aversiunea pe care o simt fata de actele de violenta, nu pot nega un sentiment de (o)usoara placere justitiara la auzul stirilor (hotnews iliescu). Pe de alta parte, eu nu l-am urat niciodata pe Iliescu cu pasiune. Imi pare oarecum rau sa vad un om in varsta injurat peste tot pe unde apare, in conditiile in care nu cred ca cineva s-ar fi descurcat mai bine in locul lui si ar fi sfarsit prin a dezamagi.

Cand am plecat din tara si nebunia abia incepea, sentimentele mele puteau fi descrise de Albumul Azi al lui Andries (andriesazi). Iata 2 din aceste piese (suna mult mai bine pe muzica):

Din pacate, putine par sa se fi schimbat de-atunci incoace. Iliescu s-a retras din viata politica si continua sa traiasca bine-merci intr-un oras care-l antipatizeaza. Cred c-ar duce o viata mult mai linistita daca s-ar muta la Iasi, dar nu se poate desprinde de politica. A fost exilat mult prea mult timp si nu mai vrea sa fie pe o linie secundara, cu atat mai mult cu cat ceilalti asa-zisi lideri gandesc gresit mai des chiar decat ele. Nu se regaseste in aripa tanara iar stilul, limbajul, manierele, idealurile si ideile sale sunt depasite si prin urmare greu de transmis noii generatii. El ramane angrenat cumva in partidul sau, incapabil de a-l parasi, dar cu o influenta mult diminuata si in continua scadere. Pe de alta parte, inteligenta si instinctele sale de “animal politic” raman de admirat, chiar si de catre cei ca mine, care nu-i impartasesc convingerile.

Continui sa ma uit in urmatorul articol la "mostenirea Iliescu" incercand sa evit ouale lui Nastase, dar si sugestia lui Ferenczy, de a amenda tatii indoliati pentru a iesi din criza

Surse: r22, evz, cotidianul, kSimplu, andries azi, hotnews iliescu, iliescu diversiune, demaio

Daca te intereseaza online-ul poate ai remarcat ca mai toate marile nume au logo-uri traznite dar asemanatoare, evidentiindu-se prin spelling creativ. Daca ai votat in Premiile Open Web s-ar putea sa stii mai multe. Incearca un test care te pune sa numesti compania dupa logo! 

Acest logo quiz este oferit de quizible.com. Sunt 33 de logo-uri de identificat si cateva sunt chiar dificile.

Daca nu te descurci, iata raspunsurile textual dar si vizual: 

Bafta!

Diana, zeita gropii de nisip din parculetul de joaca, mi-a indrumat pasii catre un articol elegiac (7eleDzapada) despre multe, printre altele zapada. Si cugetul meu bolnav s-a-ndreptat imediat catre Frank Zappa si celebrul sau cantec, cu zappaDA.

Articolul care mi-a servit de inspiratie este lung si frumos, de sezon. Cantecul lui Zappa pare de sezon, dar nu e. E cu totul altceva, cum numai Zappa poate scrie. Si chiar daca ar fi mai multe de zis, ma voi margini la a prezenta exclusiv ce se afla in playing list (navighezi stanga-dreapta cu sagetile mari).

Zappa a fost un artist desavarsit cu o aparenta murdara (ca multi artisti ai acelor vremuri, de altfel). Imaginea sa si mustata hidoasa sunt de fapt prim-solisti in creatiile sale. Primele doua cantece sunt mai mult de Craciun decat de ZappaDA. Urmeaza apoi:

• cantecele in care mama sa ii da sfaturi de viata: uita-te pe unde merge cainele si nu manca zapada galbena
• cativa oameni aparent normali care mananca zapada galbena
• un cantec despre Brown i care se potriveste lui Bush, unde discuta drumul spre succes, miscarea feminista si impactul ei, viata de fraternitate
• cantecul despre tate si bere, cantat live in NYC in 1978 (o realizare uriasa pentru vremea aia)
• Muffin Man, Cosmik Debris si Catholic Girls (you gotta listen to the lyrics)
• cantecul despre printesa evreica, care-i singuratica in interior, dar ii poate inghiti mandria, cu un nou nas, ce stie unde se pune, etc
• in final, aparitia lui pe Crossfire din anii ‘80 unde este chinuit cu intrebari despre cenzura si versurile sale de 3 masculi turtiti, inclusiv un jurnalist Washington Post si un Novak tanar

Eu cu zapada am o relatie de love & hate. O iubesc cand skiez sau merg snowboarding, dar nu si cand imi cade in curte si tre’ s-o lopatesc. In acele moment, o lovesc tandru, explicandu-i: I hurt you because I love you. Ea nu-ntelege intotdeauna, dar in final pleaca si ma lasa-n pace. Cum, de altfel, e si firesc.

Daca asta ti-a placut, vei gasi ceva similar in lista de clipuri de la Oblio (un film de animatie de pe vremea Beatles-ilor extrem de influential, pana si zambetele din SouthPark de-acolo sunt imprumutate). In lista aceea vei gasi aparitia lui Zappa in show-ul lui Letterman de acum cateva decade.

Sarbatori Fericite!

Sursa: 7eleDzapada